De cand crestinii au inceput sa aibe celebritati, mirenii si-au luat portia de vedetism impartindu-se in tabere. Si nu te gandi ca asta e doar datorita secolului 21, vremurilor moderne sau interentului. Nu. Dorinta de a fi cineva este unul din lucrurile pe care “cei care sunt ai lui Christos” le prezerva in adancimile inimii. Oamenii s-au contrat intre ei, pozitionandu-se in tabere adverse, intretinand razboaie ideologice sau incalzindu-se la focul verbal aprins de unii sau altii. Cum divergenta nu e straina de umanitate, nu mai voi referi in continuare decat acolo unde ma doare: segmentul evanghelic.
“Nume mari” din crestinismul evanghelic international sunt portdrapele pentru teorii, interpretari si ideologii; iar oamenii se aseaza cuminti in barcile acestora (nu stiu daca acesti “oameni mari” chiar pretind asta – cel putin nu cred ca toti) si incep sa dea la vasle, sa sufle in panze pentru a arata ca teoria lor e mai cu motz si adevarata. Din cand in cand, unii e drept mai sar peste bord, innoata o vreme singuri dupa care alta barca, alta devize, alte idei; scenariul se repeta cat tine suflarea de viata. Pentru ce se intampla asta? Toate echipajele zic in cor: “pentru cauza Evangheliei!”
Dumnezeu foloseste oamenii in diverse moduri, iar darul unora de a se face intelesi de a descoperi si de a isi promova explicatiile este evident un lucru bun pentru care nu trebuie blamat Creatorul. Problema nu este in darul unora; identific problema la noi, cei care nu suntem asa de rasariti cat sa intram in categoria celebritatilor, cei care inaltam persoane si le facem personalitati. Pentru ca, nu-i asa, fiecare personalitate a fost candva o personulitate?! Asa cum ziceam problema o vad la noi cei care inaltam invaturile unora suficient de sus si apoi incepem sa ne razboim cu altii (care inalta si ei invatatura lor) pentru ca ei “nu au o interepretare clara ca a noastra”. Intreb din nou: pentru ce? Si tot poporul raspunde in cor: “pentru cauza Evangheliei!”
Heeeeii, coru’ ! Nu vi se pare cam jenant pentru Evanghelie o astfel de realitate.
Dispute, disensiuni, divizari; toate acestea asorteaza shifonant in mediul online (si nu doar acolo) pe cei care isi spun crestini, urmasi ai lui Isus. Esti fie prea traditional, fie prea modern, ori nu esti prea evanghelistic, sau esti prea biblicist, prea literal, esti prea implicat in proiecte sociale, etc. Avem in servietele noastre o gramada de etichete pe care le umectam verbal uneori folosind cuvinte apasate ca se tina si le lipim in zone diferite ale contravorbitorilor nostri (le lipim pe unde ii prindem…) Ne-a cuprins de ceva vreme o atmosfera corintiniana incat Apostolul Pavel ne zice direct noua:
“când între voi este invidie si cearta, nu sunteti voi lumesti si nu umblati voi în felul omului? Cand unul spune: .Eu sunt al lui Pavel!. si altul: .Eu, al lui Apolo!, nu sunteti voi firesti? Ce este deci Apolo? si ce este Pavel? Slujitori prin care ati crezut si dupa cum i-a dat fiecaruia Domnul. Eu am plantat, Apolo a udat, dar. Dumnezeu a dat crestere. Asa ca nici cel care planteaza nu este nimic, nici cel care uda, ci Dumnezeu, care da crestere. (1 Corinthians 3:3-6)
Disputele si controversele te pot face faimos. Chiar daca nu esti “personajul principal”. Unii pentru ca nu putut sa fie faimosi prin ceva bun, se promoveaza pe sine insusi in atentia evanghelicilor prin spirit de cearta, disputa, defaimare, sacrificand prietenii si bunul simt pe altarul unei “informari corecte” a audientei. Slefuitori de ocazie si perianti aparent fara pretentii, acesti deformatori de opinie nu au nici o remushcare de a mushca (wow, ce gimnastica semantica) mana care le-a dat sa manace.
Mediul online e plin de tot felul de dejectii care puse intr-o matrice patetica capata culoare de suferinta spirituala. Culoare dar nu valoare! Mare dreptate avea Luther cand zicea(parafrazez): “Daca diavolul nu va putea sa te invinga prin ceva rau atunci va cauta sa iti provoace caderea prin ceva bun”. Evanghelicii dovedesc (si) online o mai mare dragoste pentru hartza si cearta decat pentru Christos sau unul pentru altul.
Evanghelismul mioritic are din plin “apolo-escu” si “pavel-escu” cu tot cu cete de aderenti si google subscribers. Cui foloseste? Evangheliei? Nu. Evanghelicilor romani? M-as mira.
Nu as vrea sa intelegeti ca pretuirea si respectarea unui om care are din partea lui Dumnezeu un dar deosebit este ceva rau. Dar de la respctul pentru o persoana sarim prea repede granita(folosim scurtaturi) la la disrespectul pentru altcineva. Una din maladiile bisericii contemporane este spriritul de contrapartida in detrimentul respectarii spritului Evangheliei. Ma poti intreba cum ramane cu textul care zice:”…e bine sa fie intre voi grupuri/partide deosebite…” Da, cred in diversitatea de idei si in discutii contradictorii care se desfasoarea pe o platforma in care Dumnezeu este respectat. Ma pot certa in Numele Evangheliei? Pot folosi orice expresie pretinzand ca sunt duhovnicesc? Cum se face ca de “dragul Adevarului” mereu ii rastignesc pe altii si niciodata pe mine?
Nu mi-l pot imagina pe Isus zambind atunci cand priveste la grupurile corintenilor care il ovationau cand pe Pavel cand pe Apolo. Cand crestini se lupta intre ei pentru dreptatea lor(fiecare pentru dreptatea lui), divalolul se plimba printre ei fara frica.
Popularity: 1% [?]
Recent Comments