Primita prin email….
“Pe măsură ce
înaintez în vârstă, îmi plac din
ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate că
din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă trezesc
primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu
trebuie să fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale
dimineţilor de sâmbătă sunt cât se poate de
plăcute.Acum câteva
săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel
de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a
urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le
dă din când în când. Iată despre ce e
vorba:La radio rula o
emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate
telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din
când în când de anunţuri ale
crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă
la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în
dimineţile de sâmbătă până la
prânz.La un moment dat a
intrat în direct un ascultător care dorea să
povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de
bile, ceea ce mi-a captat atenţia. Avea o voce
gravă, fermă, dar deosebit de calmă. Şi iată povestea
lui, spusă crainicului radio: Se
pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de
radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta
dimineaţa, nu e un lucru uşor. Sunt convins că te
plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe
de familie atât de mult timp. E foarte dureros că în
aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs
de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului
tău, şi câte altele…Dă-mi
voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi
stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile. Este povestea
celor 1000 de bile. ***Vezi
tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am
aşezat la masă şi am făcut puţină
aritmetică:Ø un om
trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai
mult iar alţii mai puţin, dar media
este asta -75 de
ani;Ø am înmulţit
75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de
sâmbătă pe care le trăieşte în medie un
om;Ø deoarece la
acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte
zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55×52, adică
aproape 2900 de sâmbete;Ø am socotit apoi
că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ
1000 de sâmbete.După
ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de
jucării şi am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din
acelea cu inserţii colorate, cu care se joacă copiii. Şi
am trecut prin 3 magazine pentru că nici unul nu avea 1000
de bile. Oricum, până la urmă le-am cumpărat, le-am dus
acasă şi le-am pus într-un vas
mare şi transparent.De
atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o
bilă şi am aruncat-o. Am realizat că observând cum se
micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai
concentrat pe lucrurile care contează cu adevărat în
viaţă. Nimic nu te motivează şi nu te ajută mai mult
în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla
imagine a timpului tău
scurgându-se.Şi
acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte
de a închide şi a merge să-mi trezesc familia pentru a
lua împreună micul dejun: în această dimineaţă am scos
din vas ultima bilă. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta
următoare, sau şi pe cealaltă…pur şi simplu mi s-a
dat puţin timp în plus. Şi singurul lucru pe care orice
om îl va accepta, este puţin timp în
plus.Mi-a
făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc
să ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi
doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe
acest post de radio.Bună
dimineaţa şi …. la revedere!***În liniştea care a urmat ai fi putut
auzi până şi căderea unui ac pe podea. Aşa cum v-am
spus, această poveste a fost una dintre acele lecţii pe
care ţi le dă viaţa atunci când te aştepţi mai puţin.
Şi e o lecţie pe care eu am
învăţat-o.”